Despre scris

Dat fiind drepturile oferite de acest blog/jurnal personal virtual, o să risc să scriu și niște gânduri din astea, mai așa… și o să mă bucur dacă din cei 10 cititori, 1-2 o să împărtășească, dacă nu aceleași păreri, cel puțin aceleași întrebări.

Deci.

Un alt lucru care mă frământă este ceea ce vedem noi în fiecare zi. Unii o numesc a 8-a minune a lumii, și cu siguranță este – scrisul. Am putea echivala într-un fel, scrisul cu evoluția, ba chiar pune semnul egal între ele, fiindcă am evoluat, sau am căpătat cunoștințe (nu-s sigur că e același lucru) datorită a ceea ce am putut transmite de la o generație la alta, de la un popor la altul. Ori metode de a transmite ceva sunt două, pe cale orală, numită folclor și academică – scris. Deși nu aș vrea să-mi imaginez cum ar fi fost să transmitem pe cale orală date despre chirurgie : ca să scoți dintele 5 de jos tre să faci anestezie în gingie, sau nu în gingie? cum a zis Măria? de ex. La fel și cu fizica, matematica, chimia ș.a. Doar că pentru orice trebuie să plătim, iar eu pe lângă cea de-a 8-a minune, aș mai numi scrisul și mărul Evei, fiindcă prețul pe care îl plătim este mare.

Sunt uimit, și cred că nu doar eu, cum pot fi interpretate unele lucruri scrise, sau chiar în ce pot degenera. Pe lângă problema imensă a umanității – comunicarea, dar despre ea altă dată – ne mai lovim și de această problemă. De la micile greșeli ortografice : am scris, o dată, unei domnițe un mesaj ”ce faci, mandro?!” la care ea nu mi-a răspuns, iar când ne-am văzut, am întrebat-o de ce nu a răspuns, și am primit ” – eu ție nu ți-s mandră? -mandră? ce înseamnă mandră? – curvă, nu? ” iar acolo era de fapt ”mândro”! mare grijă la diacritice. Greșim și cu semnele de punctuație, când ”Andrei mănâncă, copii” și ”Andrei mănâncă copii” ș.a. Acestea putând fi evitate cu ceva atenție.

Îmi e greu să-mi imaginez ce făceau străbunii noștri, pe lângă faptul că bieții de ei așteptau scrisori cu zilele, fără măcar să știi dacă au ajuns sau nu, echivalentul unui ”Seen” fără răspuns din ziua de azi, până la problemele de interpretare, ori când începi să vorbești despre lucruri mai serioase, intonația, mimica, ochii, gura, mâinile sunt cruciale. E bine știut că din comunicare, cuvintele au sub 10% importanță, restul e comunicarea non-verbală și para-verbală.  Folosim, după unele surse 17 mușchi ca să zâmbim, după altele mult mai mulți, și noi rezumăm toți mușchii ăștia la două puncte și o paranteză. Poftim 🙂 , am zâmbit. E dureros când te gândești că zâmbetul înțeles de tine poate fi total opus celui pe care l-a făcut persoana la celălalt capăt de chat. De la zâmbete drăgostoase, șugubețe, mici, pe sub geană, de milă, de compasiune, de de de… Mă amuză cât de serioasă devine discuția pe chat când scoatem parantezele. Dacă timp de câteva replici nu am pus paranteze, e serios, nu e de glumă! Când se ajunge la Caps Lock e ceartă! Câte nuanțe are un ” Ai grijă de tine 🙂 ” ?? cred că gri-ul pierde detașat!

Și iarăși trebuie să alegem, să decidem, riscăm să intrăm în oroare chatuind, sau așteptăm până ne vedem? Un lucru e sigur: mare grijă la cum scriem și ce cuvinte folosim!

 

Ai grijă de tine! 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s